"Stenogramele" intâlnirii la Palatul Cotroceni cu magistrați și alți actori din sistemul judiciar

TRANSCRIEREA NECORECTATA (HALUCINATII REDUSE)

Transcriere a conversatiei (poate include halucinatii)

NICUSOR DAN

Bună dimineața. Vă mulțumesc că ați răspuns apelului pe care l-am făcut. Cred că trebuie să avem o discuție despre sistemul de justiție. Este o discuție publică, cum ați fost anunțați. Am avut, de asemenea, foarte multe materiale de la dumneavoastră pe care le-am primit, le-am parcurs.

Cred că putem să începem. Cred că ar fi bine să vă prezentați foarte scurt și după aceea o să dăm cuvântul fiecăruia dintre dumneavoastră. Dar să începem cu doar o prezentare: cine, nume, de unde sunteți și...

DANIEL UNGUREANU

Să încep eu. Daniel Ungureanu, procuror Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

LIVIU CÂRNECIU

Liviu Cârneciu, judecător în cadrul Tribunalului Covasna.

DERIUȘ LAURA

Deriuș Laura, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

MIHAI CĂTĂLIN CONSTANTIN

Mihai Cătălin Constantin, judecător în cadrul Curții de Apel Ploiești.

ANDREI SOARE

Andrei Soare, judecător la Tribunalul Brașov.

VARTIC MARIUS CĂTĂLIN

Vartic Marius Cătălin, pensionat actualmente, din funcția de procuror DNA, 26 de ani de vechime.

DRAGOȘ CĂLIN

Dragoș Călin, președinte al Asociației Forumul Judecătorilor din România, judecător la Curtea de Apel București.

ALIN BODNAR

Alin Bodnar, secretar general al Asociației Forumul Judecătorilor și judecător la Tribunalul București.

ALEXANDRU ANCA

Alexandru Anca, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, până la data de 1 noiembrie când am fost eliberat prin decret prezidențial din funcție, prin înaintarea demisiei.

BOGDAN PÎRLOG

Bogdan Pîrlog, președinte Asociația Inițiativa pentru Justiție, procuror militar.

CRISTIAN ANGHEL

Cristian Anghel, pensionat cu 1 octombrie 2025, fost procuror la Parchetul Curții de Apel București, fost procuror la Direcția Națională Anticorupție și o perioadă consilier juridic și director adjunct în Ministerul Justiției.

DRAGOȘ CĂLIN (00:02:29 - 00:08:37)

Eu aș începe. Este foarte important, vă mulțumim pentru deschidere și pentru faptul că ați acceptat o astfel de discuție. Este extrem de important ca aspecte care constituie de fapt regrese ale sistemului judiciar și care derivă din legile care au fost adoptate în 2022 să fie cunoscute de întreaga opinie publică.

Sunt chestiuni pe care trei asociații foarte mari de judecători și procurori: Forumul Judecătorilor, Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor și Inițiativa pentru Justiție, le-au indicat încă din 2022. Ne-am spus că în situația în care aceste legi vor fi adoptate, se va ajunge la astfel de deficiențe.

Și credem că, independent de situațiile particulare pe care mulți dintre colegii noștri le-au prezentat, singura soluție importantă pentru a putea remedia cumva aceste aspecte este o modificare rapidă a legilor justiției. Mai ales că toate aceste chestiuni sunt strâns legate de aspecte pe care diverse organisme internaționale le-au dezvoltat cu privire la aceste legi ale justiției.

Spre exemplu, Comisia de la Veneția a cerut în două avize consultative revenirea competențelor de urmărire penală efectuate la magistrați la Direcția Națională Anticorupție. Apoi este Organizația de Dezvoltare și Cooperare Economică.

România dorește să fie parte a acestei organizații internaționale și în niște rapoarte de parcurs această organizație a criticat lipsa examenelor meritocratice de promovare, atât pentru funcții de execuție, cât și pentru funcții de conducere în întreg sistemul judiciar, îndeosebi la Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, aceeași organizație a cerut ca în justiție să existe posibilitatea ca judecătorii și procurorii să devină avertizori de integritate. Adică sunt aspecte care ar trebui reglementate legal.

Mai departe, Comisia de la Veneția a emis un aviz urgent, pentru că legile justiției din 2022 au fost votate și adoptate, publicate înainte de publicația acestui aviz.

Comisia n-a putut efectua o analiză pe toate aspectele pe care le-au dezvoltat aceste legi. Era și imposibil pentru că legile sunt extrem de voluminoase. Sunt foarte multe aspecte corelații pe care foarte bine se văd în timp în momentul aplicărilor.

Deci, Comisia de la Veneția în acel aviz urgent a cerut, spre exemplu, reintroducerea examenelor meritocratice pentru vicepreședinții instanțelor sau pentru procurorii șefi adjuncți ai parchetelor.

De asemenea, a cerut un mandat mai mare, mai lung pentru procurorul general, pentru funcțiile înalte din sistem. A cerut de asemenea consolidarea garanțiilor în cazul în care procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte infirmă motivat toate măsurile și soluțiile adoptate de ceilalți procurori.

Sigur sunt aspecte care au fost dezvoltate clar de Comisia de la Veneția. Acestea fac legătură cu puterile, atribuțiile foarte mari pe care președinții de instanțe le-au căpătat prin legile justiției din 2022.

Spre exemplu, prezența unor președinți de instanță în comisiile de evaluare a judecătorilor este criticată frecvent de Comisia de la Veneția și sunt rapoarte, avize referitoare la Bosnia, spre exemplu, sau la Kazahstan, în care astfel de situații sunt deja prezentate și analizate.

Totodată există, mai recent, după ce legile justiției au intrat în vigoare, recomandări ale Biroului OSCE, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului privind independența sistemului judiciar și răspunderea magistraților. Recomandările de la Varșovia, care au înlocuit recomandările de la Kiev și care afirmă clar niște aspecte pe care dumneavoastră le vedeți acum în opinia publică, dar pe care sistemul judiciar le solicita încă din 2022 prin cele trei asociații.

Spre exemplu, se prevede în aceste recomandări ca transferurile judecătorilor în cadrul secțiilor instanței sau între instanțe ar trebui efectuate printr-un proces în care sunt stabilite în mod explicit criteriile de transfer și în care organismul responsabil cu luarea deciziilor cu privire la transfer oferă o justificare clară și întemeiată pentru transfer sau pentru refuz.

Ca delegările și detașările judecătorilor la alte instanțe sau instituții să se facă pe o perioadă fixă și limitată, dar nu mai mult de șase luni. Niciun caz ani de zile, cum există o practică în România care nu poate fi negată.

De asemenea, mutarea între secții a unui judecător ar trebui efectuată numai cu acordul scris al judecătorului respectiv.

Deci sunt aspecte care sunt deja cuprinse în reglementări internaționale. România este un stat de drept, România este un stat membru al Consiliului Europei, membru al Uniunii Europene.

Articolele 2 și 19, paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană sunt aplicabile în România și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dezvoltat o jurisprudență solidă în ultima perioadă, inclusiv în hotărâri cu privire la România.

Spre exemplu, în hotărârea publicată la 11 mai 2023 în cauza C-817/21 Inspecția Judiciară, s-a reținut cu referire explicită la Comisia Europeană și la rapoartele sale că pot exista exemple care pot arăta că prerogativele Inspecției Judiciare au fost utilizate de multe ori în scopul controlului politic al activității judiciare.

Ca atare, există un fond solid de argumente pentru a încerca modificări legislative. Din păcate, în niciun fel de profesie nu există posibilitatea de a reglementa doar intern aceste lucruri, ci trebuie o intervenție exterioară. Iar cel mai îndreptățit este Parlamentul României, care se bucură de legitimitate, de alegerea cetățenilor români.

Deci, ca atare, există un for. Aceste noi reglementări trebuie puse în discuție, trebuie acceptată necesitatea modificării legilor justiției.

Sigur, profesia de magistrat e o profesie tăcută. Noi de regulă emoțiile ni le exprimăm în cuvinte. Așa cum dumneavoastră, matematicienii, vă exprimați emoțiile în cifre, noi ni le exprimăm în cuvinte.

Deci, ca atare, faptul că există totuși atâția colegi care acceptă public o astfel de discuție este bucurător. Este un pas înainte spre transparență, spre soliditatea unor argumente și spre necesitatea unor modificări pe care, credem noi, toate autoritățile care garantează aplicarea dreptului european nu le mai pot întârzia.

Vă mulțumesc mult.

NICUSOR DAN

Obiectez cu privire la matematică, o discuție ulterioară. Așa. Cine dorește pe urmă?

LIVIU CÂRNECIU (00:08:47 - 00:18:06)

Liviu Cârneciu, de la Tribunalul Covasna, activez în cadrul secției penale. Am comunicat către Administrația Prezidențială două cazuri punctuale care ar putea să prezinte caracteristicile unor abuzuri. Acestea nu cred că sunt simple accidente, ci simptome ale unui sistem profund disfuncțional.

Problema reală este că sistemul de justiție nu dispune de mecanisme interne reale de autocorecție.

Abuzurile nu sunt identificate și corectate din interior, pentru că puterea este concentrată excesiv la vârf, într-un mod care permite controlul informal al carierei tuturor magistraților și selecția oamenilor care optează pentru funcții de conducere după alte criterii decât cele meritocratice.

În ultimii ani, cred că s-a consolidat un sistem oligarhic în justiție, al cărui centru de greutate se află la vârful Înaltei Curți de Casație și Justiție și al CSM-ului. Prin legile de justiție din anul 2022, s-au creat pârghii suficiente pentru a se tria și fixa în timp anumite funcții cheie în ierarhia sistemului judiciar.

Chiar dacă persoana care se află acum la vârful conducerii sistemului judiciar va pleca, mecanismele vor continua să rămână și sistemul va funcționa cu aceleași metehne.

Când spun metehne, mă refer la faptul că absolut toate procedurile ce influențează cariera magistratului sunt caracterizate prin lipsa totală de transparență și prin lipsa unor garanții minime de obiectivitate.

Și în acest context aș vrea să dau câteva exemple concrete, să mă refer în concret la procedura cercetării disciplinare, de exemplu. În primul rând, există un dublu standard în activitatea Inspecției Judiciare.

Anumiți judecători desfășoară activități care presupun o apropiere vizibilă de actori politici.

Spre exemplu, sunt judecători care au fost propuși drept ministru al Justiției în timp ce dețineau această calitate de judecător și nu li s-a întâmplat absolut nimic. Sunt judecători care postează pe rețelele de socializare mesaje care sfidează efectiv bunul simț, nu li se întâmplă absolut nimic.

În schimb, sunt alți judecători cărora li se aplică sancțiuni disciplinare disproporționate, inclusiv excluderea din magistratură, pentru activități care nici măcar nu pot fi încadrate ca abateri disciplinare.

Au fost cazuri de magistrați excluși din magistratură, deciziile de excludere au fost anulate de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu sunt absolut deloc consecințe negative pentru magistrații care iau astfel de decizii abuzive de la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii.

Spre exemplu, în cazul domnului Danileț, care a fost exclus din magistratură pentru activitate de-a dreptul benignă, unii dintre magistrați se poate considera că au fost promovați.

Spre exemplu, unul dintre magistrații care a decis excluderea din magistratură a domnului Danileț a fost numit secretar general al Ministerului Justiției. Un alt magistrat a fost numit director al Institutului Național al Magistraturii. Un alt magistrat ocupă în prezent funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest context, în condițiile în care există clar un dublu standard al Inspecției Judiciare, magistrații resimt o stare de temere generalizată cu privire la posibilele abuzuri, pentru că fiecare aspect din cariera lor este controlat. Mă pot referi și la alte proceduri, dar mă voi axa în continuare pe cercetarea disciplinară.

Procedurile de cercetare disciplinară sunt în practică marcate de o totală lipsă de transparență și de garanții procesuale adecvate. Magistratul cercetat disciplinar ajunge să beneficieze de mai puține drepturi procesuale decât un suspect sau un inculpat pe parcursul urmăririi penale.

Spre exemplu, un magistrat cercetat disciplinar nu poate să participe la audierea unui martor în cauza în care este cercetat disciplinar. Se constată frecvent o atitudine excesiv de indulgentă a Inspecției Judiciare față de judecătorii care înregistrează restanțe semnificative și foarte vechi, fără a exista motive obiective.

Mă mai pot referi la alte câteva proceduri. Spre exemplu, procedura transferului. Legea prevede mai multe criterii în funcție de care cererile de transfer sunt analizate și comparate, însă aceste criterii nu sunt ierarhizate și nu au o pondere prestabilită.

Din examinarea hotărârilor CSM, se poate observa cu ușurință că în motivări sunt evidențiate adesea doar acele criterii care justifică soluția adoptată, fiind omise criteriile uneori mai convingătoare care ar fi susținut o soluție contrară.

În acest fel, prin jonglarea cu criteriile prevăzute de lege, devine posibilă motivarea aproape oricărei soluții, ceea ce alimentează percepția că aprobarea sau respingerea transferului nu este determinată în mod real de aplicarea riguroasă și previzibilă a condițiilor prevăzute de lege.

M-aș mai putea referi, de exemplu, la procedura promovărilor în funcții de conducere.

În concret, legea prevede două probe: una constând într-un interviu de susținere a proiectului managerial, iar cealaltă într-un test grilă de verificare a cunoștințelor candidaților. Cele două probe au pondere egală, nota fiind media aritmetică a notelor obținute. Proba interviului este prin natura ei eminamente subiectivă.

Deși interviul este înregistrat, candidații nu au acces la înregistrare, ceea ce practic limitează în mod semnificativ posibilitatea de verificare a corectitudinii evaluării.

În practică se constată frecvent că în situații în care există concurență, notele acordate la interviu sunt în totală discordanță cu percepția colegilor de la instanța respectivă asupra competenței și profesionalismului candidaților. Iar diferențele pot fi atât de mari, încât nu mai pot fi recuperate prin proba scrisă, care nu este expusă subiectivismului comisiei de examinare.

Ar mai fi... aproape toate procedurile ce implică, ce au influență asupra carierei magistraților sunt reglementate profund deficitar. Am lecturat raportul sau sinteza neregulilor postată pe site-ul Administrației Prezidențiale.

Cred că este o imagine fidelă a anumitor deficiențe structurale ale sistemului de justiție. Cu toate acestea, cred că s-ar putea crea o percepție deformată asupra profesionalismului și bunei-credințe a tuturor magistraților.

Acele disfuncționalități sunt mai degrabă de natură organizatorică, privesc controlul concret și discreționar asupra carierei magistratului, dar nu sunt definitorii cu privire la buna-credință și profesionalismul magistraților luați individual.

Pentru că în sistemul nostru de justiție se muncește foarte, foarte mult comparativ cu alte țări. Este un volum de muncă imens, copleșitor, aspect care nu este subliniat suficient de mult. Marea majoritate a magistraților sunt de bună-credință, au vocație pentru această profesie și este nedrept dacă se generalizează aceste disfuncționalități și se creează impresia că reflectă în vreun fel, au... sunt definitorii față de modul în care magistrații își exercită profesia.

NICUȘOR DAN

Da, și corespondența... bine, corespondența a fost mai generală decât solicitarea noastră, dar raportul s-a referit doar la funcționarea, ca să spunem așa, metafuncționarea sistemului de justiție, nu la modul în care magistrații pronunță soluții.

Deci, sau în fine, fac cercetarea penală. Deci noi ne-am referit în raport, am extras din corespondența de la magistrați exclusiv chestiuni care țin de funcționarea sistemului de justiție în sensul de raport, concursuri, promovări, detașări, funcționarea Inspecției Judiciare, chestiuni care nu țin de exercitarea profesiei de magistrat.

ALIN BODNAR

Da, este adevărat. Eu am constatat o anumită reticență a unora dintre colegi, determinată de temerea că aducerea în discuție a unor disfuncționalități ar putea alimenta în spațiul public percepția eronată că fiecare magistrat la nivel individual ar fi părtaș la neregulile respective.

NICUȘOR DAN

Mulțumesc.

CRISTIAN ANGHEL (00:19:25 - 00:31:00)

Domnule președinte, eu cred că tot ce s-a discutat până în acest moment sunt chestiuni importante, tehnice, însă importante. Așa cum s-a constatat, există soluții, pentru că judecătorii și procurorii au venit și le-au prezentat, soluții tehnice punctuale. Este important acest lucru.

Eu cred că... încerc să, dacă-mi permiteți, să ridic puțin nivelul și eu cred că tema determinantă în societatea noastră în acest moment nu este neapărat cum trebuie să arate textul respectiv din lege. Acest lucru îl cunoaștem. Cred că tema relevantă și determinantă pentru societatea noastră este cum vrem să arate justiția noastră și implicit societatea noastră. Eu cred că pentru acest motiv ne aflăm aici.

Și trebuie spuse lucrurilor pe nume. În primul rând, trebuie să găsim răspunsul la întrebarea: de ce justiția arată cum arată? Eu cred că justiția arată astfel pentru că societatea românească a permis mult prea des politicului să intervină în justiție. Și eu cred că aceasta este o primă temă de discuție.

Concret, Administrația Prezidențială și dumneavoastră, domnule președinte, de mai multe ori v-ați exprimat cu privire la cei care conduc Ministerul Public în acest moment: procurorul general, procurorul șef DNA, procurorul șef DIICOT. Întru totul de acord cu dumneavoastră.

Cum au ajuns aceste persoane să dețină funcții de conducere în Ministerul Public? Să mergem pe logica pe care o prezintă legea în momentul de față. Prin recomandări, nu? Printr-o recomandare a ministrului justiției, care ministru al justiției a plecat, nu mai este în funcție, ministrul justiției care i-a propus pe cei trei. Ministru al justiției care nu răspunde în fața nimănui, în fața propriului partid, în fața alegătorilor, nu răspunde pentru recomandarea sa.

Acea recomandare a ajuns la Secția pentru procurori a CSM, care de cele mai multe ori a avizat-o. Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nu răspunde în mod real pentru activitatea Ministerului Public în ansamblul său, deși ar fi trebuit să răspundă.

Au avut de multe ori sesizări ale Inspecției Judiciare cu privire la activitatea unor procurori șefi. S-au respins acele sesizări, deși cel puțin una dintre ele, dacă nu greșesc eu, apare această discuție în reportajul Recorder cu privire la unul dintre colegii despre care se vorbește acolo.

Acel coleg a făcut o sesizare, a ajuns la un inspector judiciar care a dat clasare fără nicio cercetare. Șeful său a făcut o mențiune, din ce cunosc eu, pe acea sesizare, precizând că nu a fost efectuată niciun fel de anchetă disciplinară și a recomandat efectuarea unei anchete efective. Colegul procuror care a sesizat la Inspecția Judiciară a atacat acea soluție de clasare la Secția pentru procurori, care a respins contestația.

Adică ce vreau să spun: Secția pentru procurori a CSM, care îl avizează pe procurorul respectiv în funcția de conducere, nu răspunde niciodată. Și mă îndoiesc că va răspunde și că își va asuma măcar public că activitatea Ministerului Public este deficitară.

Și atunci cred eu că este extrem de important ca o dată pentru totdeauna, dacă vrem ca justiția să fie cu adevărat independentă și să funcționeze dincolo de orice influență politică, cred că este momentul să discutăm în mod real ce tip de justiție vrem.

Fiindcă dacă ne asumăm ca în continuare numirile să se facă prin jocuri politice netransparente, nu vom avea decât acest rezultat inevitabil, indiferent de cum va arăta legea și de cum o vom modifica.

Eu am privilegiul de a fi în momentul de față cetățean, mai mult cetățean decât magistrat, nu mai dețin această calitate. Am plecat din sistem nu pentru a beneficia de privilegii, așa cum mulți dintre politicieni se joacă cu vorbele și deranjează profesioniști care se satură și pleacă din sistemul judiciar. Profesioniști care s-au format și ca oameni în sistemul judiciar.

Dar am plecat, domnule președinte, fiindcă sistemul judiciar a devenit irelevant pentru mine. M-am săturat să intru în ședințe de judecată și să judec fleacuri. Toate sunt importante, toate dosarele, dar când pe ședința de judecată ai 40% conduceri fără permis, te gândești foarte serios dacă nu mai bine te ocupi cu altceva.

Am mai plecat, și nu este vorba neapărat despre mine, și pentru că m-am săturat să aud că sunt „pensionar special”, că mă bucur de privilegii. M-am săturat ca zi de zi, când deschid telefonul sau citesc în presă, să aflu despre faptul că am pensie de 5.000 de euro. Nu am pensie de 5.000 de euro.

Am o pensie foarte bună într-adevăr, dar nu este 5.000 de euro și nici nu m-am pensionat la 48 de ani, am 51 de ani. Ce vreau să spun cu aceste exemple este că politicienii – trebuie spus acest lucru, eu îmi permit ca cetățean să spun acest lucru, colegii mei care sunt în activitate nu-și permit acest privilegiu – m-am săturat să aud aceste lucruri și colegii mei, vă asigur domnule președinte, că deopotrivă s-au săturat.

Cred foarte tare că politicienii trebuie să fie foarte, foarte atenți atunci când discută despre justiție, pentru că justiția este o chestiune tare sensibilă într-un stat de drept. Și odată ce ai creat o imagine publică cu privire la profesioniștii din justiție, ai afectat în substanță încrederea în actul de justiție.

Iar acest lucru se câștigă foarte greu. Și este foarte important de punctat acest lucru, pentru că justiția nu este a unui sistem, este a noastră, a tuturor, a tuturor cetățenilor. Cu toții avem nevoie de ea.

Revenind, prima temă pe care eu doresc să o aduc în discuție – am cinci teme majore – este după părerea mea cea mai importantă: trebuie să terminăm o dată pentru totdeauna cu jocurile politice în numirea șefilor din parchete.

Un singur lucru mai spun: când au fost numiți acești... cei care conduc acum Parchetul General, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor, domnule președinte, se știa cine sunt, cine vor fi. Noi știam. Nu este posibil așa ceva. Și pe bună dreptate președintele s-a întrebat de ce magistrații nu concurează. Păi de ce să o facă, dacă se știe cine va fi acolo?

De ce să o facă? Adică acestea sunt chestiuni concrete, reale, nu sunt povești. Expiră în curând mandatele unor... mandatele, nu?

Vă spun că și acum se știe, se știe cine va fi. Se aude, se aude. În sensul că sunt jocuri, nu la nivelul Administrației Prezidențiale, adică nu vorbesc despre așa ceva, în sensul că există mișcări de trupe pe acolo pe la Parchetul General, pe la... sunt oameni în cărți.

De ce?

Pentru simplul fapt, și dumneavoastră cunoașteți mai bine, nu cer... pentru că există o relație foarte apropiată între unii dintre colegii noștri magistrați – trebuie să fim foarte corecți, judecători sau procurori – și politicieni. Iar acest lucru este de nepermis.

Eu am avut privilegiul să lurez în Ministerul Justiției între 2005 și 2007. N-am avut nicio relație de prietenie cu niciun politician. Am fost în ședințe de guvern, am fost în ședințele comisiilor de specialitate pe diferite proiecte de acte normative, dar n-am avut nicio relație de prietenie cu niciun politician.

O puteam face și puteam fi bine-mersi într-o funcție mare. Aceasta este prima temă pe care eu am dorit să o aduc în discuție, pentru că mi se pare că trebuie discutat de această manieră, de vreme ce ați avut disponibilitatea să ne ascultați, pentru care vă mulțumim.

Este o premieră și este un prilej extraordinar pe care îl avem noi ca societate să schimbăm lucrurile în profunzime, în esența lor, nu discutând despre cum trebuie să arate textul. Și acelea sunt importante, indiscutabil. Vă mulțumesc pentru...

NICUȘOR DAN

Ați spus că aveți cinci puncte, dar poate reveniți. Da.

DERIUȘ LAURA (00:31:05 - 00:44:53)

N-o să reiau aspectele pe care le-au prezentat colegii mei, cu care absolut sunt de acord. Eu aș vrea să vă fac o prezentare onestă a unui procuror cu experiență. Sunt din 2004, sunt în magistratură. Am fost până în 2017 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

La 1 februarie 2017, în primele luni pe delegare la DNA, ulterior m-am prezentat la interviu. Țin minte foarte bine data 1 februarie 2017 pentru că coincide cu Ordonanța 13. Și în DNA mi-am desfășurat activitatea în primă fază pe segmentul judiciar și ulterior pe... în la Secția 2, adică urmărire penală.

Mă bucur că am prilejul să am... să avem o discuție onestă. Cu rezerva pe care o am potrivit legii, n-o să fac trimiteri la situații din dosare concrete, însă unele aspecte eu le-am trimis deja pe mailul Administrației Prezidențiale, așa că o să mă rezum la a face trimiteri și eu în momentul ăsta la acele aspecte.

Voiam să spun că în DNA am avut o perioadă în care am intrat în cauze foarte complexe, în cauze cu impact mediatic, în cauze în care am obținut hotărâri de condamnare și în care lucrurile păreau că se desfășoară potrivit aspectelor pe care eu le-am învățat din anul 2 de facultate până în prezent.

De la un timp, lucrurile nu mai stau așa, aspect care se poate observa din conținutul hotărârilor... unor hotărâri judecătorești sau hai să le numim hotărâri în sens larg. Aspect care creează o stare de insecuritate pentru magistrați, pentru că pe baza unor astfel de hotărâri poți fi exclus din magistratură, poți fi revocat din Direcția Națională Anticorupție. Asta-i situația mea concretă.

Ca să fiu mai explicită cu privire la conținutul hotărârilor, eu am făcut trimitere la o cauză definitiv judecată și care a fost obiectul opiniei publice, respectiv dosarul cu Vanghelie. Eu am intrat în acel dosar începând cu 2018 până în 2021 când a fost emisă sentința.

Sunt reale aspectele prezentate în spațiul public. Aș mai adăuga doar faptul că și la judecarea în fond s-au permutat patru completuri de judecată și noi am fost puși în situația să observăm doar ca simpli observatori aceste aspecte, fără să putem să avem pârghii sau să putem să ne manifestăm.

Bineînțeles, eu la momentul acela am făcut... am trimis mesaje către șeful direcției, către șeful secției judiciare cu privire la aspectele care nu erau în regulă în acea cauză.

Ce este foarte interesant este că însăși hotărârea în sine, adică decizia penală, în opinia mea ca procuror care cunoaște foarte bine acea cauză și care a lucrat ani de zile la toate lucrurile de detaliu, și eu, dar ca și orice alt cetățean, putem observa că sunt anumite aspecte care derapează de la ceea ce știm noi despre chestiunile de drept, instituții de drept penal, de la un proces logico-juridic ok.

Ceea ce este foarte important, și eu cred că e o chestie generală, este să stimulăm un pic responsabilitatea magistratului în momentul în care emite astfel de soluții. Nu știu în ce manieră se poate face, cu privire la lucrurile astea nu pot emite soluții, însă pot să spun că este un lucru extrem de periculos, pentru că intervine arbitrariul.

Cu privire la metehnele de care vorbeau colegii și cu privire la dublul standard, cu privire la mecanismele concrete pe care le are conducerea despre care vorbea colegul, pot să vin să prezint un pic tot experiența personală. În 2023 am făcut o cerere către șeful direcției să mă mut de pe judiciar pe urmărire penală.

Având în vedere experiența mea în această cauză, am fost desemnată într-un dosar cu tot cu același suspect, cu 56 de suspecți, o speță extrem de complexă, în care într-adevăr am muncit extrem de mult. Doar în cifre să vă explic: am avut în momentul în care am fost desemnată să lucrez în dosar, dosarul avea deja o activitate de doi ani și eu a trebuit să analizez 80 de volume în momentul ăla. În momentul în care am fost scoasă din dosar, dosarul avea 300 de volume. Asta poate fi, cum să zic, reprezentativ pentru munca pe care am efectuat-o acolo.

Cu toate acestea, conducerea direcției în mod repetat a venit către mine cu semnalul că eu eram... fuseseră desemnați doi procurori, unul care a avut speța de la început, celălalt să ies din acea cauză. N-am înțeles argumentele și normal că mi le-am expus. Am expus situația pe care v-am prezentat-o cu privire la volumul meu de muncă. S-au găsit totuși niște aspecte care au fost trecute pe o hârtie cu privire la chestiuni care nu sunt în regulă în legătură cu activitatea mea.

Acele aspecte au fost evaluate și am fost prinsă într-o procedură de revocare din Direcția Națională Anticorupție, care presupune atât și printre altele și prezența mea în fața Secției de procurori. Am expus... eu am expus în scris toate chestiunile, răspunsul meu cu privire la toate chestiunile care erau trecute acolo în raportul de activitate.

Am avut surpriza plăcută în care toți membrii din Secția de procurori în unanimitate au apreciat că toate aspectele prezentate în raportul de revocare erau absolut nereale. CSM-ul a emis hotărârea, ulterior șeful direcției n-a ținut cont de aspectele astea și a dispus revocarea mea.

Tot cu privire la niște mecanisme care se folosesc și sunt chestiuni subtile și de facto, dar într-adevăr au un suport în lege, mai e situația unui dosar în care eu știind că există anumite legături între persoanele pe care eu înțeleg să le cercetez și șeful direcției, am avut o oarecare reținere și în momentul în care șeful direcției a venit să dea ordinul prin care noi eram obligați să emitem către dumnealui în momentul... chiar în moment înainte să semnăm, să trimitem mandatele de... o solicitare către judecătorul de drepturi și libertăți, eu am ales să nu fac acest lucru, adică să sistez interceptările din dosar tocmai pentru a-mi proteja dosarul.

Pentru că nu pot da nume, dar presa și situația, cum a zis și colegul, noi știam exact cine este persoana vizată și la ce mă pot aștepta. Dar hai să zicem că asta este o suspiciune a mea.

După cum s-au derulat faptele, am ajuns la concluzia contrară. Adică nu este o suspiciune a mea. M-am prezentat la șeful secției și i-am spus că trebuie să demarez o anchetă în acel dosar.

Mi s-a spus că da, părea că-și notează, ok, îmi trimiți pe mail ordonanța și te chem, vorbim. Așa am procedat, oricum am plecat de la ideea că există bună-credință, pentru că asta a fost experiența mea până atunci.

A trecut o zi, două, trei, ordonanța mea avea șase pagini, prin urmare nu înțelegeam de ce durează atât de mult acest proces. Ulterior am insistat la șeful secției și mi-a spus că a devenit oarecum iritat. Având în vedere această situație, trebuie să recunosc că am valorificat o împrejurare în care șeful secției era plecat două zile în concediu și semnătura adresei o făcea o colegă de-a mea care nu avea astfel de manifestări.

Am ajuns cu dosarul la judecătorul de drepturi și libertăți cu solicitarea de a emite niște mandate de percheziție. I-am făcut suspecți, erau suspecți în cauză și pe data de 20 februarie am făcut această solicitare.

Tot pe 20 februarie judecătorul a analizat, a emis încheierea și a emis mandatele de percheziție. A analizat legalitatea și a stabilit că suspecții nu numai că fapta există și că e bine descrisă și că sunt probe, ci și suspecții dau dovadă de o specializare. Și atunci, din punctul meu de vedere, șeful secției nu avea niciun motiv să-mi refuze punerea în executare a acelor mandate.

Dar așa s-a întâmplat. Pe lângă faptul că am fost chemată eu și polițiștii cu care lucram și la modul... nu știu cum să spun, franc, am fost întrebați cu privire și într-un mod de natură să te intimideze, eu am insistat.

Deși am fost întrebată de ce, ce vreau să-i fac acelui suspect, i-am zis: vreau să-i respect drepturile procesuale. Adică la toate întrebările pe care mi le punea șeful secției eu răspundeam strict procedural și nu am dat voie ca tendința lui să fie manifestată.

În sensul că eu cu mandatele de percheziție avute, timp de 10 zile m-am lovit de o ignorare de facto din partea șefului secției. În sensul că îl sunam: n-am timp, n-am timp să citesc.

Ca să fim clari, mandatele de percheziție nu trebuiau fi evaluate de șeful secției. Nu era nevoie de o confirmare sau de o... dar de facto se condiționa punerea în executare de o așa-zisă lecturare din partea șefului care oricum n-a existat și nu avea să se întâmple.

Prin urmare, eu cred că trebuie avute în vedere și aceste chestiuni factuale care se întâmplă în actul de justiție.

Și dacă legea permite ca și șeful DNA și șeful secției să evalueze orice act al procurorului, exact cum vorbea colegul despre numirea politică, e ca și cum noi ne simțim ca și cum un factor politic stabilește în orice moment ce activitate pot face eu în orice dosar. Pentru că trebuie să avem în vedere faptul că orice solicitare, și să fac o citație, și să trimit la judecătorul de drepturi și libertăți, presupune o semnătură a șefului pe actele de corespondență. Voiam să...

NICUȘOR DAN

Numai puțin pe chestiunea asta. Ea vine din lege sau dintr-un regulament?

DERIUȘ LAURA

Din lege, da. Legea s-a schimbat, dacă înainte șeful putea să-ți infirme doar soluția și doar pe motive de nelegalitate, la acest moment șeful direcției poate să infirme orice act al procurorului.

NICUȘOR DAN

Modificarea legii din 2022, nu? Spuneți.

DERIUȘ LAURA

Da. Atât am avut de spus, mulțumesc.

NICUȘOR DAN

O să vă dau cuvântul, dacă permiteți.

ANDREI SOARE (00:45:01 - 00:56:12)

În primul rând, mă numesc Andrei Soare, sunt de la Tribunalul Brașov. Am avut o hotărâre a adunării generale în care am fost mandatat în unanimitate să reprezint câteva puncte de vedere ale Tribunalului Brașov cu privire la reforme care pot îmbunătăți statutul judecătorului. Mă voi rezuma la partea de judecător. Mă gândeam ascultând discuțiile de dinainte că într-un fel pare că ne intercalăm un pic cu aspectele pe care le discutăm.

Domnule președinte, m-am uitat pe concluziile raportului de ieri, cât am putut, și mă gândesc că scopul întâlnirii este probabil, printre altele, să arătăm o față umană a magistraturii care își dorește o reformă a legislației și o întărire a statului de drept. Pentru că, spre deosebire de poate câțiva colegi care nu mai sunt în activitate la acest moment, foști colegi, noi avem o obligație de rezervă și atunci aspecte suplimentare decât cele din raport nu știu dacă pot fi discutate în acest cadru.

Dacă scopul este ca atât dumneavoastră, cât și societatea să înțeleagă că magistratura română are o față umană, de magistrați curajoși care își doresc un sistem independent și care își doresc un stat de drept european, părerea mea este că trebuie să ne întrebăm – și a fost o bună întrebare mai înainte a unui interlocutor – cum am ajuns aici? Noi am ajuns aici pentru că la un moment dat în spațiul public au apărut informații că ar putea exista o problemă de polarizare a puterii de decizie.

Eu vin să vă spun și dumneavoastră și societății că există mulți magistrați curajoși, dar care vor previzibilitate în carieră, garanția unor proceduri de promovare, de selecție, bazate pe criterii obiective, care să garanteze până la urmă, pe de o parte meritocrația, dar mai ales protecția împotriva arbitrariului. Arbitrariul înseamnă o evaluare care să nu țină cont de criterii meritocratice, să spunem.

În acest context, atât în nume propriu, cât și din partea instanței pe care o reprezint, propunerile noastre sunt cele de: revenire a atribuțiilor Colegiului de conducere al instanței, cele pe care le avea înainte de anul 2022, chiar întărite, și diminuarea atribuțiilor președintelui.

Pentru că atât interlocutorii care cunosc, cât și lumea trebuie să cunoască faptul că în prezent președinții instanțelor pot decide specializarea unui judecător, pot decide pe ce secție să-l pună, pot decide toate aceste aspecte care vizează până la urmă o parte importantă din cariera și destinul unui judecător.

Mutarea pe altă secție ca specializare poate avea impact pentru mine mai mare decât o sancțiune disciplinară, dacă eu sunt specializat de foarte mulți ani într-o materie.

Și atunci toate aceste aspecte... sigur, pot exista președinți foarte buni, dedicați, care își doresc să facă lucrurile să meargă într-o instanță, dar în cazul în care nu, întrebarea este care este protecția împotriva arbitrariului? Și din punctul meu de vedere, și asta a fost și propunerea Tribunalului Brașov, un Colegiu de conducere cu o componență care să reprezinte cu adevărat judecătorii instanței este de natură a cenzura și echilibra potențiale decizii arbitrare.

Sub acest aspect, trebuie să înțelegem că în prezent Colegiul de conducere este format de drept din membrii conducerii instanței, președinții de secție și președinții de instanță. Este ca și cum Parlamentul ar fi format din membrii Guvernului, dacă-mi permiteți pe partea de checks and balances.

Altă propunere din partea colegilor și și a mea este ca toate procedurile de promovare, în special pe funcții de execuție, să se desfășoare pe baza unor proceduri obiective, preferabil din punctul meu de vedere, teste grilă.

În prezent există o procedură de evaluare a hotărârilor, care sigur că prezintă unele avantaje, dar prezintă și dezavantajul că, eminamente prin natura ei, poate fi subiectivă. Și atunci vorbim de promovarea în funcție de execuție, pentru că asta influențează foarte mult destinul unui judecător.

Totodată, o altă propunere a noastră este extinderea protecției – nu trebuie să reinventăm roata, din punctul meu de vedere există o protecție pentru avertizorii de integritate, o reglementare la nivel european – iar aceasta ar trebui extinsă, adaptată poate, dar extinsă și la nivelul magistraților. Iarăși, nu voi intra în chestiunile tehnice cu această ocazie.

O altă propunere a noastră este limitarea mandatelor inspectorilor judiciari la un singur mandat. Considerăm că asta ar întări cumva independența acestora într-un fel. Eliminarea probei interviului la majoritatea concursurilor acolo unde se poate, în special pe funcții de execuție, și totodată simplificarea procedurii de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Revenind și ca să închei intervenția mea, cred sincer că trebuie să ne întrebăm ca societate dacă ne dorim magistrați – eu însumi pot fi mâine în fața unui magistrat ca cetățean, oricare dintre noi – dacă ne dorim magistrați care să aibă un sentiment de teamă, justificat sau nu, dar trebuie să ne întrebăm de unde le vine. Eu vă mărturisesc acum o opinie în nume propriu.

Am asistat în ultimii ani la relatări ale colegilor sau anumite proceduri – o parte din înregistrări sunt publice, la o parte sunt relatări ale colegilor și atunci trebuie luate cu mențiunea că nu am acces la înregistrări pentru a verifica, dar ele se repetă.

Și anume, în anumite proceduri ale interviurilor, ca să înțelegeți de ce insistăm pe acest aspect, se pare că judecătorii sunt întrebați, de exemplu, de ce au protestat sau nu pe un anumit subiect care viza evident organizarea justiției, dacă au semnat sau nu vreun memoriu.

Toate aceste aspecte, chiar dacă nu se intenționează de nimeni, pot genera teamă în rândul corpului magistraților. Pentru că o bună parte dintre noi, greșit sau nu, facem o corelație sau ne putem gândi să facem o corelație între această întrebare și rezultatul sau nota primită de acea persoană la acel interviu, chiar dacă nu este așa.

Eu nu pot să-mi permit în spațiu public să spun că este sau nu așa, dar vedeți dumneavoastră, cumva cred că de aici trebuie să înțelegeți de ce insistăm foarte mult pe eliminarea probelor care prin natura lor pot fi subiective.

Chiar dacă s-a dorit sau nu, trebuie punctat că aceste întrebări... eu personal, dar asta e o opinie a mea, nu am găsit corespondentul între criteriile din legislație de evaluare a candidatului pentru postul respectiv sau pentru transferul dintr-o profesie în alta sau pentru funcția de conducere, eu nu am găsit unde în legislație s-ar putea încadra aceste întrebări. Și atunci cu atât mai mult a venit acest semn de întrebare.

Eu nu mă voi referi la cazuri punctuale, am înțeles că s-au expus aici, încerc doar să fac o pledoarie pentru măsurile care există și se pot implementa, care pot genera mai multă independență și un statut mai bun al judecătorului, inclusiv prin raportare la nivel local președinții de instanță, nivel central alte organisme. Și sigur sunt foarte multe locuri unde se poate discuta, dar o să mă mai refer la un singur exemplu concret.

Aici este o... nu am apucat să-mi consult colegii pe această propunere, mărturisesc că în acest weekend am luat din nou la lucru la o cafenea propunerile pentru legile justiției. Funcțiile de execuție înseamnă din punctul meu de vedere inclusiv posturile de inspector judiciar, nu de inspector judiciar șef.

Pot să înțeleg o anumită probă a interviului la funcții de conducere, dar pe funcția de execuție există o procedură care prevede un interviu, o procedură orală care se punctează cu 30 de puncte și o procedură scrisă care prevede 70 de puncte test grilă.

Ca să ajungi inspector judiciar, dacă nu mă înșel – nu am legislația deschisă acum ca să nu mai răsfoiesc, sper că mă ajută memoria – trebuie să iau nota 7, adică să fac 70 de grile. La prima vedere mi s-a părut că este o pondere mai mare a procedurii scrise tip grilă.

Uitându-mă totuși în concret la rezultate, am observat că aproape toată lumea lua între 65 și 70 de puncte și atunci de fapt proba definitorie devenea cea care în legislație părea că are o pondere mai mică. Și de aceea cred că cea mai bună soluție pe funcțiile de execuție este eliminarea acelor probe care nu au un caracter scris. Și cu această intervenție, cu această idee mi-am terminat intervenția și vă mulțumim pentru șansa de a fi o platformă de mesaj către societate.

MIHAI CĂTĂLIN CONSTANTIN (00:56:13 - 01:14:50)

Vă mulțumesc. Susțin în mod cert intervențiile colegilor mei legate de modalitatea de admitere, de acces în magistratură, de unde ar trebui eliminat cu totul acel interviu subiectiv. Din cunoștințele mele strict profesionale, am aflat că nici măcar CSM-ul nu mai deține bilețelele acelea ce au fost servite candidaților pentru a dobândi o funcție de magistrat. Atât de secrete sunt. Din punctul meu de vedere, este o totală lipsă de transparență să poți intra în magistratură cu un asemenea examen.

Propun înlocuirea acestui interviu cu un examen similar celui care se dă la Facultatea de Psihologie, un examen scris de gândire critică. Dacă dovedești că ai o gândire critică, cred că poți să treci mai departe și să fii și un magistrat corect. De asemenea, în ceea ce privește promovările în funcțiile de execuție, susțin tot ce a spus colegul meu și vin cu o adnotare. S-a spus că acel test grilă n-ar fi avut în vedere și o anumită flexibilitate a judecătorului care urma să opereze într-un complet colegial de doi sau trei colegi și că au fost anumite conflicte, neînțelegeri între colegi, și că de aceea ar fi fost mai bine oarecum să fie punctați și valorificați judecătorii pe baza hotărârilor pronunțate.

Culmea era că în fiecare an aceste hotărâri erau evaluate și obțineai, să spunem, o medie de 9, iar la evaluarea pentru promovare media ta era 6. Paradoxal. Deci ceea ce vreau să spun este că este o lipsă de transparență, iar procedurile de contencios — întâmplător lucrez și pe contencios — dacă ai fi vrut să combați așa ceva, din păcate, durează niște ani de zile. Așa că te lipsești, nu mai contezi pe această procedură de promovare în funcție de execuție și zici că poate ai mai mult noroc la anul.

De aceea, consider că ar trebui înlocuită această variantă de promovare în funcție de execuție prin evaluare de hotărâri cu un examen scris tip grilă. Iar pentru a se avea în vedere acea flexibilitate sau competență a judecătorului, să se poată veni cu o procedură eliminatorie din care să se evalueze, de pildă, numărul de restanțe în redactarea hotărârilor sau o medie a casărilor obținute de judecător. Bineînțeles, asta în funcție de volumul de muncă, pentru că sunt instanțe la care soluționezi 1.500 de dosare pe an și instanțe la care soluționezi 150. Ar fi culmea să spui că cine are 5 casări nu are voie să se înscrie la examenul de promovare, dar eu din 1.500 normal că am 5 casări, pe când cel din 150 poate că nu are. Deci să fie o proporție din numărul de dosare pe care le-ai soluționat.

Vrem judecători și procurori competenți? Aceștia se formează prin examene grele și periodice. Dacă noi uităm să dăm un examen, devenim autosuficienți și cumva nu aducem satisfacția pe care o caută omul atunci când vine în fața noastră ca justițiabil. El se așteaptă de la noi să le știm pe toate. N-o să le știm niciodată pe toate, dar măcar haideți să rămânem buni profesioniști. Iar buni profesioniști rămânem doar prin muncă și printr-un studiu continuu. Asta este munca de magistrat: trebuie să studiezi, să te pregătești. Nu-ți convine, poți să pleci.

Pledez pentru această chestiune, inclusiv în ceea ce privește funcțiile de la Inspecția Judiciară. Subliniez necesitatea ca inspectorii judiciari să nu poată beneficia de mai mult de un singur mandat, pentru că, într-adevăr, este o chestiune ce ține de independența lor. Pot fi ușor influențați de ideea de a-și dori să rămână acolo și să nu cumva să deranjeze persoana care le-ar putea afecta dorința de a rămâne. De ce vor să rămână? Pentru că într-adevăr au niște sporuri ușor superioare, au niște venituri mai bune decât ale magistraților de rând.

În ceea ce privește inspectorii judiciari, și la fel și procurorii, consider că ar trebui ca și la Inspecția Judiciară, ca și la judecători, să se procedeze la repartizarea aleatorie a cauzelor. În momentul acela nu mai poate să vină procurorul sau directorul de la Inspecția Judiciară să-ți dea un dosar cu dedicație sau fără dedicație. Dosarele să se repartizeze într-un sistem informatic, exact cum se repartizează la judecători. Să beneficieze și dânșii de aceleași variante de recuzare dacă într-adevăr nu ești imparțial în modul în care instrumentezi cauza respectivă ca inspector sau ca procuror. Justițiabilul să aibă posibilitatea să te recuze. Dacă se demonstrează parțialitatea ta, să fie redistribuit dosarul tot în mod aleatoriu unui alt coleg.

Trec la un alt subiect sensibil, legat de normarea muncii. Mai devreme am spus că sunt judecători care soluționează 1.500 de dosare pe an, alții care soluționează mai puține. Evident că toți ne dorim să soluționăm acele dosare puține. Unii dintre noi, de pildă subsemnatul, am avut șansa să dau examen, să promovez un examen tip grilă și să ajung la Curtea de Apel unde într-adevăr dosarele ca și număr sunt mai puține, deși complexitatea este mai ridicată. Am plecat de la un tribunal unde aveam 1.300 de dosare pe an. Foarte dificil.

Ce soluție am putea avea pentru normarea muncii? M-am gândit la niște propuneri: 1. Taxele judiciare de timbru sunt absolut derizorii. Taxele judiciare de timbru se suportă de către partea care investește în proces prima dată, dar finalmente va cădea în sarcina părții care pierde procesul. Majorând taxele judiciare de timbru, n-o să mai promoveze justițiabilii o cerere șicanatorie știind că oricum o pierd, dar vor neapărat să se adreseze instanței, eventual să țină trei-patru instanțe ocupate cu speța respectivă pentru că își permit.

Volumul de muncă al secțiilor penale. Judecătorul este singur pe dosar pe cele 300 de volume. Procurorul, atunci când a desfășurat ancheta, a avut în stânga și în dreapta dumnealui, dacă a avut șansa, doi ofițeri de poliție judiciară care au alergat după martori, i-au adus acolo când a zis procurorul. Lucrurile se pot desfășura mai rapid pentru că te bazezi pe o echipă. La judecători, când ajunge dosarul, nu te mai bazezi decât pe tine și pe grefierul care emite citații. Mai mult decât atât, nu ai doar dosarul acesta de 300 de volume în lucru, mai ai și altele, și altele. Iar la sfârșit de an, când se numără la bilanț rezultatele, te întreabă: dar câte ai soluționat? Nu-i pasă că tu ai avut un dosar greu și că ai lucrat în ăla și că nu le-ai scos pe celelalte. Trebuia să le scoți și pe celelalte.

Așa că, din punctul meu de vedere, o altă propunere pentru secția penală este ca atunci când un judecător primește un dosar de genul acesta, de DIICOT sau DNA, care sunt foarte grele, cu mulți inculpați, cu multe fapte, un dosar greu trebuie să fie alocat unui singur complet și completul ăla să se ocupe de acel dosar până îl scoate. Să dea termene de la zi la zi și uite așa n-o să se mai ajungă la prescripție.

Tot ca și chestie de modificare legislativă, am putea introduce o chestiune similară cauțiunii din dreptul anglo-saxon. Ești acuzat că ai prejudiciat statul sau că ai luat mită în sumă de un milion de euro? Bun, vrei să te judeci în stare de libertate? Există prezumția de nevinovăție, dar vino și cu o cauțiune pe măsura faptelor care ți se impută. Și așa știm oarecum că poate te grăbești și tu să-ți iei banii ăia înapoi dacă ești nevinovat.

Altă chestiune pe normarea muncii: în dreptul anglo-saxon există o prevedere care spune că părțile trebuie să-și estimeze de la început cheltuielile judiciare pe care urmează să le angajeze, cu avocați, cu experți. Astfel, noi știm ce ne asumăm când plecăm la drum. Dânsul știe că poate pierde 35.000 de euro și dacă într-adevăr am eu 90% dreptate, poate că încearcă să ajungă la un compromis. Sau din contră, poate că eu nu am dreptate și merg pe varianta că am eu cei mai buni avocați din lume și e posibil cumva să reușesc să deturnez balanța în favoarea mea. Dar este o chestiune pe care părțile și-o fac cunoscută reciproc și, mai mult decât atât, periodic părțile sunt obligate să-și reestimeze costurile procesului. Este un resort care poate conduce la diminuarea numărului de litigii aflate pe rolul instanțelor românești.

Dreptul german a prevăzut, ca la notari, niște grile cu onorarii. Bineînțeles că eu pot să-mi iau niște servicii avocațiale super costisitoare, dar n-o să primesc mai mult decât în acea grilă. Există avocați pe bună dreptate supărați că instanțele procedează la reducerea cheltuielilor de judecată. Asta este legislația la noi. Și uneori îl vezi mai amărât pe justițiabilul din dreapta, îți dai seama că nici multă știință de carte nu are și că el de fapt n-a știut ce face, și atunci zici: bă, tu ai fost mai deștept, asta e, poate ai și mai mulți bani, și-i reduci cheltuielile celui care nu a avut de unde. Poate că o chestiune de genul ăsta responsabilizează și pe omul acela care nu se informează suficient înainte de a veni la instanță.

De asemenea, celeritatea judecării proceselor. Cum facem noi ca puterea din mâna judecătorului să fie un pic partajată cu mediul privat, adică cei care se află în fața ta? Eu am venit cu o propunere: în regim de urgență, cu eventuala plată a unei cauțiuni, avocații să poată obține orice probe care pot fi obținute de la terți (nu expertize care sunt de durată), pe baza efectuării unei cereri de măsuri asigurătorii. Dar judecătorul să nu mai poată interveni atâta timp cât există o legătură minimă cu cauza respectivă și cu plata unei cauțiuni. Ideea e ca avocatul să poată să aibă la dosar, în cel mai scurt termen posibil, acele informații, date, înscrisuri de la autorități publice și private. Având aceste date la dosar, poate chiar se întrevede o soluție probabilă în acea cauză și poate că nu mai are nimeni interes să tragă de timp.

Apropo de normarea muncii, eu am venit cu o propunere: haideți să normăm munca la număr de pagini. Eu am venit cu o propunere de 100.000 - 200.000 pe an. Alți experți pot ajunge la concluzia că de fapt noi nu putem citi mai mult de 50.000. Asta ca să poată să fie omul din fața ta să aibă convingerea că te vei uita pe paginile alea, pentru că dacă ai 10 dosare cu 300 de volume, poți să citești rechizitoriul și aia e.

Eu vă mulțumesc, mai sunt și multe alte propuneri pe care le-am făcut într-un material și l-am transmis, am scris 58 de pagini, dacă aveți timp lecturați-le. Vă mulțumesc foarte mult.

NICUȘOR DAN (01:14:54 - 01:16:11)

Cred că ne-am îndepărtat puțin. Adică, cred că obiectul discuției, sau în fine, aveți deplină libertate să spuneți ce vreți aici, dar cred că chestiunea fundamentală pentru care ne-am întâlnit azi este sunt aceste acuze, sesizări de o interferență cumva injustă în carieră și în procedurile care țin de organizarea activității de magistrat. Și cred că ar trebui să ne concentrăm la acestea în discuție.

Doar o întrebare punctuală: ați spus la început de niște bilețele în interviu? La ce vă referiți?

MIHAI CĂTĂLIN CONSTANTIN (01:16:12 - 01:16:30)

Da, la interviu candidații la interviu pentru admiterea în magistratură au de ales între mai multe bilețele care sunt pregătite de către comisie. Pe bilețelele acelea sunt subiectele. Ei, bilețelele acelea nu se mai arhivează. Acelea se distrug.

NICUȘOR DAN (01:16:31 - 01:16:32)

Am înțeles.

MIHAI CĂTĂLIN CONSTANTIN (01:16:33 - 01:17:06)

Despre asta era vorba. De aceea trebuie intervenit. Trebuie transparență, oameni pregătiți, meritocrație. Asta e părerea mea. După aceea ai test psihologic dacă se apreciază că vezi Doamne ai tu niște devianțe, habar n-am. Ai test psihologic pe care poți să te duci acolo, se estimează dacă ești din punct de vedere psihologic apt pentru respectivul... deci e nevoie de transparență, oameni pregătiți, meritocrație.

ALIN BODNAR (01:17:07 - 01:20:44)

În completarea a ceea ce a spus colegul de la Tribunalul Brașov, aș vrea să spun că inclusiv în interviurile de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul CSM-ului, s-au pus întrebări și putem vedea public cu toții dacă respectivul judecător care s-a prezentat în fața CSM-ului a semnat sau nu a semnat memoriul susținut de noi, Asociația Forumul Judecătorilor din România.

Ceea ce este inadmisibil în cadrul unui concurs, să te întrebe cu privire la ceea ce ai făcut tu în privința modului în care ai intenționat să aperi independența justiției din perspectiva arătată de Forumul Judecătorilor.

De asemenea, un alt aspect în legătură cu promovarea noastră la instanțele ierarhic superioare, Tribunalul București, la Tribunal și la Curtea de Apel. Pot să dau exemplul personal și exemplul colegilor mei apropiați care anul acesta ne-am înscris la concursul de promovare pentru Curtea de Apel București.

Și dacă citim rapoartele care ni s-au dat, există o tendință a celor care sunt în comisii și care bineînțeles pleacă de la modul în care au fost numiți cei din comisii. Au fost numiți de către CSM, face parte președintele Curții de Apel sau cineva desemnat de acesta și cei din grupul pe care îl consideră necesar președintele curții și este numit de CSM. Simt nevoia să umilească anumiți judecători în rapoartele respective.

Practic se uită la ceva într-o hotărâre, cum am prezentat noi partea de deliberând, partea inițială a raționamentului judecătorului, și îți scoate în evidență anumite deficiențe, spun ei, pentru a te depuncta.

Pe de altă parte, la alți judecători, putem să facem pentru a fi obiectiv analiza fiecărui judecător care a promovat: ce note au luat la admitere în magistratură, ce note au luat la absolvire, ce note au luat la capacitate și putem să vedem. Sunt judecători care au luat inițial nota 4, nota 5, nota 6 la capacitate și au fost promovați prioritar la Curtea de Apel București. Și judecători care au terminat printre primii concursul de capacitate care nu sunt promovați.

Am colegi care au luat sub punctajul 70 anul acesta și au rapoarte devastatoare la adresa lor, deși sunt judecători foarte buni, foarte serioși. În cadrul secției de contencios activez.

Eu am avut norocul să trec de acest prag, nu știu cum au apreciat, mi-au apreciat foarte mult raționamentul, că este foarte accesibil public, orice persoană poate să-l citească, însă atunci când m-au depunctat, m-au depunctat pe aspecte foarte formale, stilistice, care n-au nicio legătură cu activitatea mea reală.

Da, pot să aibă anumite influențe, însă sunt chestiuni subiective care nu sunt verificate la toți judecătorii în aceeași măsură.

Nu avem un criteriu transparent pentru evaluarea hotărârilor, nu avem o anumită obligație de obiectivitate în sensul că în lege să se prevadă: trebuie să te uiți la ce scrie judecătorul la deliberând, la analizând sau cum să arate din punct de vedere al formei hotărârea respectivă. Și atunci există astfel de tendințe exagerate de a aprecia sau nu a aprecia ceva în hotărârile judecătorilor.

NICUȘOR DAN (01:20:45 - 01:20:52)

Asta cu întrebarea despre semnarea de memorii de câte ori s-a întâmplat?

DRAGOS CALIN (01:20:52 - 01:21:11)

Cred că la fiecare interviu în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Un coleg s-a dezis de aceste memorii și nici măcar așa n-a fost promovat, dar există o practică în acest sens.

ALIN BODNAR (01:21:12 - 01:23:03)

Și o altă problemă, au fost întrebați în legătură cu sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru că era tendința aceasta publică de a fi sancționați sau cercetați disciplinar judecătorii care sesizează CJUE.

Și atunci, pentru a te pune în defensivă, îți puneau întrebarea cu privire la sesizarea CJUE: care este semnalul transmis judecătorilor de scaun? Trebuie să avem grijă, uite se întreabă la interviul pentru Înalta Curte: poți sesiza CJUE în cazul în care există un conflict între raționamentul tău și ceea ce crezi tu că reiese din jurisprudența CJUE care este contrară Curții Constituționale?

Și atunci există un semnal subtil care se transmite fiecăruia dintre noi. Și, bineînțeles, unii judecători nu pot să iasă public pentru că au dosare de soluționat, însă la nivel intern, cred că fiecare dintre noi putem fi inhibați de ceea ce se petrece.

JUDECATOR NEIDENTIFICAT 1 (???)

În cadrul procedurii interviului au existat și situații în care judecători pentru promovarea la Înalta Curte au fost întrebați cum se raportează la eventuala modificare a soluțiilor din disciplinar date de Secția de judecători a CSM?

Nu știu exact ce se urmărea pe baza criteriilor din lege, dar pot să spun că în rândul nostru, al judecătorilor care dorim să fim curajoși și să servim această societate, aceste lucruri ne îngrijorează.

NICUȘOR DAN <- Subiect scurt / nu e monolog

Nu, numai puțin. Întrebarea era cum se comentează modificarea de către CSM?

JUDECATOR NEIDENTIFICAT 1 (???)

Candidatul era întrebat cum se raportează la eventuale modificări. Secția pentru judecători dă o sancțiune disciplinară în urma unui raport al Inspecției.

Candidatul care urma, posibil, să ajungă acolo, era întrebat cum va rezolva și în ce limite va rezolva și va modifica, cum vede din punct de vedere juridic?

Ah, candidatul la Înalta Curte. Da, am înțeles. Tot ceea ce pot să înțeleg e o rațiune, dar pe noi ne-a îngrijorat.

CRISTIAN ANGHEL (01:23:31 - 01:26:07)

Cu privire la recrutarea și promovarea în magistratură, lucruri extrem de importante care au fost aduse în discuție. Am o experiență destul de importantă, am participat în ultimii șapte ani de zile la aproape toate comisiile de admitere la INM, de admitere în magistratură, de promovare pe loc, promovare efectivă, numire în funcții de conducere.

Domnule președinte, lucrurile sunt clare. Cred că în momentul de față ne aflăm în momentul în care trebuie să schimbăm cumva paradigma în ceea ce înseamnă, în primul rând, recrutarea în magistratură. Dacă inițial recrutarea în magistratură s-a făcut ca regulă prin intermediul Institutului Național al Magistraturii, acum această recrutare a devenit excepția, lucru care este foarte grav.

Sigur, se poate spune că deficitul de personal din acest moment justifică recrutarea care se numește din sursă externă. Din sursă externă am preluat modelul Ministerului Administrației și Internelor, cu care nu sunt deloc de acord. Sigur, există colegi extraordinari care au venit din sursă externă, cu vechime de cel puțin 5 ani de zile.

Sunt adeptul recrutării prin institut. Sunt absolvent al Institutului Național al Magistraturii și știu ce școală se făcea acolo, școală de magistratură după modelul francez. Desigur, când vorbim despre INM, trebuie să ne uităm în momentul de față și să vedem cine sunt formatori la INM. Și o să vedem că găsim foarte mulți formatori, de pildă, din raza Curții de Apel București, una dintre instanțele atât de discutate.

NICUȘOR DAN

Haideți să lăsăm toată lumea să vorbească înainte să... Vă rog.

DANIEL UNGUREANU (01:26:25 - 01:33:20)

Daniel Ungureanu este numele meu. Sunt procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești de 3 ani, secția judiciară. Am o vechime de peste 13 ani în magistratură, interval în care mi-am desfășurat activitatea doar la unitățile de parchet din provincie.

Vă mulțumesc pentru oportunitatea pe care ați dat-o prin această invitație fiecăruia dintre magistrații care au dorit să participe. Eu personal am precizat că o fac în interes propriu, pentru că se întrevede că voi mai avea mulți ani până voi ieși la pensie și automat sunt interesat în mod direct de parcursul pe care sistemul de justiție îl va avea.

Este a doua oară când mă aflu în Palatul Cotroceni. Prima dată s-a întâmplat în urmă cu peste 10 ani, era imediat după momentul semnării decretelor de către președintele României. Am decis să particip și ca o formă de respect pentru instituție și pentru faptul că ne-am început cariera în urma semnării decretului de numire.

Mi-am obținut toate gradele profesionale susținând de fiecare dată un examen obiectiv, examen tip grilă. Prin urmare, locul și poziția în care mă aflu consider că se datorează exclusiv muncii și eforturilor pe care le-am depus. Acesta este motivul pentru care am considerat și consider că nu am nicio obligație și nicio datorie la vreo persoană.

Mă număr printre magistrații care au semnat acel mesaj, dintre cei 800 și ceva. Prin semnarea acelui mesaj nu fac să confirm că aspectele prezentate în acel reportaj Recorder mi s-au întâmplat mie personal, însă am vrut să susțin faptul că îmi doresc deschidere. Îmi doresc ca cei care au de semnalat probleme să aibă libertatea să le prezinte fără să se teamă de repercusiuni.

Modalitatea în care, ulterior acelui reportaj, conducerea instanțelor și CSM a înțeles imediat să procedeze, respectiv prin aducerea unor acuze împotriva celor care au prezentat acel mesaj, consider că este unul greșit. Nu trebuie arătat cu degetul transmițătorul.

Dacă acele aspecte semnalate în reportajul Recorder, acele aspecte prezentate de către unii judecători sunt reale, atunci situația este una într-adevăr foarte gravă. Important este ca acele aspecte, unele dintre ele punctuale – practic s-au indicat cazuri concrete, s-au identificat persoane cu nume și prenume – toate acelea, din punctul meu de vedere, trebuiau să facă obiectul unor verificări serioase.

Mesajul care trebuia imediat transmis era cel al efectuării de urgență a unor verificări serioase, nu doar de ordin disciplinar, ci de ce nu și verificări din punct de vedere penal, pentru că unele dintre aspectele semnalate ar putea conduce în acea direcție. În acel reportaj au fost prezentate și probleme sistemice, probleme cu care și eu și ceilalți colegi ne-am confruntat, probleme care au fost prezentate și evidențiate de către colegi încă de la momentul la care s-a pus problema modificării legilor justiției.

INCA MAI E DE LUCRU

Videoclipul complet